Somer in vreme de ‘criza’

23 noiembrie 2011 at 23:58

Ca multi altii din zilele noatre, am ajuns si eu in situatia de a fi ‘somer‘. Lucrez de 14 ani (de cand am terminat liceul) si pana acum chiar daca am schimbat mai multe locuri de munca, nu am mai fost somer. Am lucrat in 5 locuri si intotdeauna tranzitia de la un loc de munca la altul, a fost simpla si rapida. Dar, ideea este ca, am avut unde sa merg mai departe… chiar daca am avut mai putine studii si mai putina experienta ca si acum. Ciudat, nu?

Si toate acestea,  din cauza ‘crizei’. Din cauza ‘crizei’ am fost dat afara de la ultimul job (restructurarea firmei), din cauza ‘crizei’ nu imi gasesc de lucru, din cauza ‘crizei’ traiesc dintr-un somaj de 400 lei. Ce vremuri!La un loc de munca, fie ca iti place foarte mult ceea ce faci si exagerezi cu munca, fie nu iti place ce faci dar in schimb ‘seful’ vrea exagerat de multe chestii si ajungi iar sa exagerezi cu munca. Au trecut vremurile cand munca era munca si timpul liber era doar pentru tine. Acum un ‘sef’ nu vrea ‘angajati’, ci vrea ‘masinarii’ dispuse la orice, pentru a avea firma profit sau de a se mentine pe linia de plutire pentru a nu da faliment. Totul se rezuma la numere. Plus = e bine pentru sef, minus = e de rau pentru angajati. Cateva vorbe de duh, rostite de sefi cand treburile devin ciudate: „Nimeni nu este de neinlocuit” (traducere: ‘vezi ca pot sa te dau afara oricand’), „Ce faci tu, poate sa faca oricine/si secretara” (traducere: ‘sa nu crezi ca ceea ce faci tu in firma aceasta, este ceva important’), „Daca nu iti place, poti sa pleci” (traducere: ‘eu nu as vrea sa te dau afara deoarece ar trebui sa inchid postul si sa platesc tot felul de taxe, dar daca pleci tu de buna voie, atunci eu sunt cat se poate de fericit/mai putina cheltuiala’).

Oricum, din cand in cand nu strica o mica pauza. In primele doua saptamani, entuziasmul este la maxim. Oau! am toata ziua la dispozitie. Oau! pot sa merg oriunde, oricand. Oau! pot sa fac orice, oricand. Trec cele doua saptamani si apoi realizezi ca desi poti sa faci atat de multe lucruri pe care inainte nu le-ai fi putu face din cauza locului de munca, fara bani in buzunar nu poti sa te bucuri de ele. Ca doar de aceea lucram ca sa facem bani (lei), iar cu bani (lei) sa iti cumperi una alta. Degeaba te plimbi toata ziua prin oras, daca nu iti permiti nimic. La cei 400 lei somajul, sigur nu isi permite multe un somer. Astfel ca, incepand cu a treia saptamana de somaj, incepe incet sa ti se evapore entuziasmul ‘libertatii’ si incepe sa devina tot mai prezent dorul de ‘munca’, de ‘termene limite’, de ‘pauza de masa’, de ‘povestit ce s-a mai intamplat azi la munca’.

Printre altele, ajungi sa mai pui si CV-uri la tot felul de firme si uneori chiar sa si fii chemat la cate un interviu. Daca esti chemat, inseamna ca indeplinesti cat de cat criteriile si ca firma respectiva te vrea in proportie de 50% doar ca mai trebuie clarificate unele aspecte ale angajarii, plus ca trebuie analizata persoana (somerul) ‘face-to-face’ si vazut daca are ceva in plus fata de ceilalti 100 de candidati. Ajungi la interviu, ei sunt incantati de cate zeci de studii ai reusit sa obtii pana acum, de vasta experienta pe care o ai, de tine in general iar la final ti se spune ca vei primi un raspuns zilele urmatoare. Dupa o saptamana sau doua, daca vezi ca nu primesti nici un raspuns, cat ar fi el de mic (sms, tel, email, fax,…), daca iti iei inima in dinti si suni la firma respectiva, ti se raspunde sec ca postul a fost ocupat de un alt candidat.

De-a lungul anilor, am ajuns sa trag o concluzie legat de interviuri si angajari. De cate ori s-au facut angajari la firmele unde am lucrat, un factor major era garantarea cuiva din firma pentru tine. Daca era de ales intre o persoana total necunoscuta si o persona recomandata sau cunsocuta de cineva din personalul firmei, in 80-90% din cazuri, era aleasa persoana recomandata/cunoscuta. Deci, de multe ori, nu conteaza neaparat ca ai tu zeci de studii si ca ai lucrat la zeci de firme, daca nu garanteaza nimeni pentru tine. Angajatorilor li se pare riscant. Ca sa nu mai zic de cate ori se ‘intra doar pe pile’. Dar asta este cu totul alta poveste.

O alta concluzie ciudata, la care am ajuns, este faptul ca desi apar tot mai multe ‘masinarii’ care sa ne ‘usureze’ viata, noi tot mai rau o ducem. De exemplu intr-o fabrica, unde lucreaza 2/3.000 muncitori, daca se implementeaza roboti care ‘muncesc’ mai repede si mai ieftin, cei 2/3.000 muncitori, nu o duc mai bine, ci din contra, sunt… concediati. Un alt exemplu: la ultimul job, lucrau 5 persoane care se ocupau cu editarea de poze. Intr-o buna zi, vine vestea ca firma va cumpara un soft special care face exact ce fac ei, doar ca mai repede si mai ieftin (nu tu ‘salar in fiecare luna’, nu tu ‘pauze de masa/tigara’, nu tu ‘concediu anual’, nu tu ‘cerere marire salar’). Nu stiu daca s-a facut schimbul sau nu, dar ideea este ca ‘masinariile’ nu sunt facute sa ne ajute pe noi, ‘oamenii/angajatii’, ci ca sa ajute ‘firmele’ la rotunjirea profitului cat mai rapid si ieftin.

De gasit un nou loc de munca, sunt sigur ca imi voi gasi. Chiar si in perioada aceasta de ‘criza’. Doar cei lenesi sau cei care nu vor, nu isi gasesc de lucru. Atat doar ca acum este putin mai dificil. Cum zicea cineva: „Viitorul nu va fi al celor inteligenti sau puternici, ci al celor care vor sti sa se adapteze la noile vremuri„.